pruncie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prunc + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /prun'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
pruncie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pruncie invariabil
Articulat pruncia invariabil
Genitiv-Dativ prunciei invariabil
Vocativ pruncie invariabil
  1. (înv. și pop.) copilărie.


Traduceri

Anagrame

Referințe