copilărie

română

Etimologie

Din copil + sufixul -ărie.

Pronunție

• AFI: /ko.pi.ləˈri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului copilărie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	copilărie	copilării
Articulat	copilăria	copilăriile
Genitiv-Dativ	copilăriei	copilăriilor
Vocativ	'	'

1. perioadă a vieții omenești de la naștere până la vârsta pubertății.

   Încă din copilărie...

2. (fig.) început.
3. faptă, purtare, vorbe, apucături de copil.

   Ce faci tu e o copilărie!

Sinonime

• 1: pruncie, (prin Maram. și Transilv.) pruncenie, (înv.) coconie, nevârstnicie, porobocie
• 3: naivitate, prostie

Cuvinte derivate

• copil
• copilaș
• copilă
• copileț
• copili
• copilire
• copilit

Traduceri

timpul când este cineva copil

cehă: dětství (čeština) n. daneză: barndom (dansk) c. ebraică: יַלְדוּת (yaldut) f (עברית) engleză: childhood (English) esperanto: infaneco (Esperanto) finlandeză: lapsuus (suomi) franceză: enfance (français) f. galiciană: infancia (galego) germană: Kindheit (Deutsch) f.

islandeză: barnæska (íslenska) f. italiană: infanzia (italiano) f. maghiară: gyermekkor (magyar) neerlandeză: kindsheid (Nederlands) poloneză: dzieciństwo (polski) portugheză: infância (português) m. spaniolă: infancia (español) suedeză: barndom (svenska) c. turcă: çocukluk devresi (Türkçe)

Referințe

• DEX online