prunduleț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prund + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /prun.du'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
prunduleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prunduleț prundulețe
Articulat prundulețul prundulețele
Genitiv-Dativ prundulețului prundulețelor
Vocativ prundulețule prundulețelor
  1. diminutiv al lui prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț.


Traduceri

Referințe