prunum
(Latina)
Etimologie
Din greacă antică προῦμνον (proûmnon, „prună”).
Pronunție
- AFI: /ˈpruː.nʊm/
Substantiv
| Declinarea substantivului prūnum | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ | prūnum | prūna |
| Genitiv | prūnī | prūnōrum |
| Dativ | prūnō | prūnīs |
| Acuzativ | prūnum | prūna |
| Ablativ | prūnō | prūnīs |
| Vocativ | prūnum | prūna |
- (bot.) prună