publicare
română
Etimologie
Din publica.
Pronunție
- AFI: /pu.bli'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului publicare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | publicare | publicări |
| Articulat | publicarea | publicările |
| Genitiv-Dativ | publicării | publicărilor |
| Vocativ | publicare, publicareo | publicărilor |
- acțiunea de a publica și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a publica