publica

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină publicare.

Pronunție

  • AFI: /pu.bli'ka/


Verb


Conjugarea verbului
publica
Infinitiv a publica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
public
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să publice
Participiu publicat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a faceapară, a tipări cărți, articole, informații etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe