puls

română

Etimologie

Din franceză pouls < latină pulsus.

Pronunție

• AFI: /puls/

Substantiv

Declinarea substantivului puls
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	puls	pulsuri
Articulat	pulsul	pulsurile
Genitiv-Dativ	pulsului	pulsurilor
Vocativ	pulsule	pulsurilor

1. mișcare fiziologică ritmică de dilatare și de contractare a pereților arterelor, determinată de creșterea volumului de sânge pompat de inimă.
2. loc unde se simte această mișcare ritmică.

Expresii

• A lua (cuiva) pulsul = a număra (cuiva) bătăile inimii, apăsând cu degetul pe artera de la încheietură mâinii
• A pipăi pulsul (cuiva) = a încerca să afle intențiile, planurile sau starea de spirit a cuiva
• A prinde (sau a simți) pulsul (unei situații) = a înțelege sau a intui exact o situație, o stare de lucruri

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online