puncționa

română

Etimologie

Din franceză ponctionner (după punct).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului puncționa
Infinitiv	a puncționa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	puncționez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să puncționeze
Participiu	puncționat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face o puncție.

Cuvinte derivate

• puncționare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online