puncție

română

Etimologie

Din franceză ponction < latină punctio.

Pronunție

• AFI: /'punk.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului puncție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	puncție	puncții
Articulat	puncția	puncțiile
Genitiv-Dativ	puncției	puncțiilor
Vocativ	puncție	puncțiilor

1. intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care acesta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• început

Referințe

• DEX '98 via DEX online