puncție
Etimologie
Din franceză ponction < latină punctio.
Pronunție
- AFI: /'punk.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului puncție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | puncție | puncții |
| Articulat | puncția | puncțiile |
| Genitiv-Dativ | puncției | puncțiilor |
| Vocativ | puncție | puncțiilor |
- intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care acesta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online