puncție

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză ponction < latină punctio.

Pronunție

  • AFI: /'punk.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
puncție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ puncție puncții
Articulat puncția puncțiile
Genitiv-Dativ puncției puncțiilor
Vocativ puncție puncțiilor
  1. intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care acesta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe