puncționare
română
Etimologie
Din puncționa.
Pronunție
- AFI: /punk.ʦi.o'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului puncționare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | puncționare | puncționări |
| Articulat | puncționarea | puncționările |
| Genitiv-Dativ | puncționării | puncționărilor |
| Vocativ | puncționare, puncționareo | puncționărilor |
- acțiunea de a puncționa și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a puncționa