punctaj
Etimologie
Din punct + sufixul -aj (după franceză pointage).
Pronunție
- AFI: /punk'taʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului punctaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | punctaj | punctaje |
| Articulat | punctajul | punctajele |
| Genitiv-Dativ | punctajului | punctajelor |
| Vocativ | punctajule | punctajelor |
- notație în puncte a rezultatelor obținute la o întrecere (sportivă etc.); totalitatea punctelor obținute de cineva într-o întrecere (sportivă).
- însemnare, notă care conține punctele mai importante ale unei relatări, ale unui plan de activitate etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online