întrecere

română

Etimologie

Din a întrece.

Pronunție

• AFI: /ɨn'tre.ʧe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului întrecere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întrecere	întreceri
Articulat	întrecerea	întrecerile
Genitiv-Dativ	întrecerii	întrecerilor
Vocativ	întrecere	întrecerilor

1. acțiunea de a (se) întrece și rezultatul ei; concurs, competiție, emulație.

Cuvinte compuse

• întrecere socialistă

Locuțiuni

• (loc.vb.) A se lua la întrecere = a se întrece.

Expresii

• (ieșit din uz) A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online