punctare
Etimologie
Din puncta.
Pronunție
- AFI: /punk'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului punctare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | punctare | punctări |
| Articulat | punctarea | punctările |
| Genitiv-Dativ | punctării | punctărilor |
| Vocativ | punctare, punctareo | punctărilor |
- acțiunea de a puncta și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a puncta