puncta

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : punctă

română

Etimologie

Din punct (după franceză poncteur).

Pronunție

  • AFI: /punkˈta/


Verb


Conjugarea verbului
puncta
Infinitiv a puncta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
punctez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să puncteze
Participiu punctat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face sau a forma puncte care ies în evidență pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare; a faceapară ceva ca niște puncte pe o suprafață.
  2. (v.tranz.) (fig.) a scoate în evidență, a sublinia, a marca.
  3. (v.tranz.) (sport) a însemna punctele fiecărei partide sau etape câștigate.
  4. (v.tranz.) a obține puncte printr-un joc sportiv.
  5. (v.tranz.) a asambla provizoriu două piese care urmeazăfie sudate prin câteva puncte de sudură executate de-a lungul liniei de sudură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din puncta.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru puncta.

Referințe