puncta
 Vezi și : punctă
|
română
Etimologie
Din punct (după franceză poncteur).
Pronunție
- AFI: /punkˈta/
Verb
| Conjugarea verbului puncta | |
| Infinitiv | a puncta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
punctez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să puncteze |
| Participiu | punctat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face sau a forma puncte care ies în evidență pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare; a face să apară ceva ca niște puncte pe o suprafață.
- (v.tranz.) (fig.) a scoate în evidență, a sublinia, a marca.
- (v.tranz.) (sport) a însemna punctele fiecărei partide sau etape câștigate.
- (v.tranz.) a obține puncte printr-un joc sportiv.
- (v.tranz.) a asambla provizoriu două piese care urmează să fie sudate prin câteva puncte de sudură executate de-a lungul liniei de sudură.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din puncta.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru puncta.
Referințe
- DEX '98 via DEX online