pungălitură
română
Etimologie
Din a pungăli + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /pun.gə.li'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pungălitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pungălitură | pungălituri |
| Articulat | pungălitura | pungăliturile |
| Genitiv-Dativ | pungăliturii | pungăliturilor |
| Vocativ | pungălitură | pungăliturilor |
- (pop.) faptul de a pungăli; (concr.) cusătură neîngrijită, neglijentă; pungăleală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online