Sari la conținut

purga

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză purger < latină purgare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) purga
Infinitiv a (se) purga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) purghez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) purgheze
Participiu purgat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (rar) a-și provoca purgație (cu ajutorul purgativelor).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe