grupa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză grouper.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
grupa
Infinitiv a grupa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
grupez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să grupeze
Participiu grupat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup.
  2. (v.tranz.) a comasa.
  3. (v.refl.) a se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee).
  4. (v.tranz.) a împărți, a repartiza în grupuri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe