pustiire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din pustii.

Pronunție

  • AFI: /pus.ti'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
pustiire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pustiire pustiiri
Articulat pustiirea pustiirile
Genitiv-Dativ pustiirii pustiirilor
Vocativ pustiire, pustiireo pustiirilor
  1. acțiunea de a pustii și rezultatul ei.


Traduceri