pustii

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din pustiu.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
pustii
Infinitiv a pustii
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pustiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pustiască
Participiu pustiit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta.
  2. (v.refl.) (pop.) a se refugia, a se izola; a pribegi.
  3. (v.tranz.) a părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe