pădureț

română

Din pădure + sufixul -eț.

Declinarea adjectivului pădureț
	Singular	Plural
Masculin	pădureț	pădureți
Feminin	pădureață	pădurețe
Neutru	pădureț	pădurețe

(despre plante, pomi fructiferi) care crește în pădure sau într-un loc necultivat; sălbatic.
(despre fructe) produs de un arbore pădureț; nealtoit; (p.ext.) cu gust acru, astringent.
(rar; despre animale) care trăiește în pădure; sălbatic.
(fig.) (despre oameni) ursuz, retras, sălbatic.

A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădurețe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi