râmătură

română

Etimologie

Din a râma + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /rɨ.mə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului râmătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	râmătură	râmături
Articulat	râmătura	râmăturile
Genitiv-Dativ	râmăturii	râmăturilor
Vocativ	râmătură	râmăturilor

1. loc unde a râmat un porc; pământ scormonit de un porc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• armatura

Referințe

• DEX '98 via DEX online