râma

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Rama, rāma, Rāma, râmă, ramă, -rama, rämä

română

Etimologie

Din latină rimāre.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
râma
Infinitiv a râma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) râmă
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să râme
Participiu râmat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre porci) a scormoni pământul cu râtul.
    Porcul râmă.
  2. (v.tranz.) (fam.) (persoane) a încercasubmineze, răscolind trecutul cuiva (pentru a-i găsi lucruri compromițătoare).

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (tranz.; pop.) A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva


Traduceri

Etimologie

Din râmă.

Pronunție

  • AFI: /ˈrɨ.ma/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru râmă.

Referințe