rânduleț

română

Etimologie

Din rând + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /rɨn.du'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului rânduleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rânduleț	rândulețe
Articulat	rândulețul	rândulețele
Genitiv-Dativ	rândulețului	rândulețelor
Vocativ	rândulețule	rândulețelor

1. diminutiv al lui rând.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ardentul
• dentarul
• drenatul

Referințe

• DEX '98 via DEX online