rânduleț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din rând + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /rɨn.du'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
rânduleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rânduleț rândulețe
Articulat rândulețul rândulețele
Genitiv-Dativ rândulețului rândulețelor
Vocativ rândulețule rândulețelor
  1. diminutiv al lui rând.


Traduceri

Anagrame

Referințe