De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din slavă rŭtŭ („bot”).
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului rât
|
n.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
rât
|
râturi
|
Articulat
|
râtul
|
râturile
|
Genitiv-Dativ
|
râtului
|
râturilor
|
Vocativ
|
'
|
'
|
- bot de porc; surlă.
Traduceri