bot

română

Origine necunoscută. O derivație din latină *botium sau *bottium este posibilă.

Declinarea substantivului bot
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bot	boturi
Articulat	botul	boturile
Genitiv-Dativ	botului	boturilor
Vocativ	botule	boturilor

partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (și nasul).
Câinele apucă hrana cu botul.
(fig.) partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect; vârf; partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică.
Botul de la luntre.

A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală
A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct
A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva)
A se întâlni (cu cineva) bot în bot = a se întâlni (cu cineva) pe neașteptate, față în față
(fam.) A-și băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, și unde trebuie, și unde nu trebuie
(fam.) A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva
A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect
A face bot = a se supăra, a se bosumfla

partea anterioară a capului unor mamifere

Derivat regresiv din cuvântul robot.

Declinarea substantivului bot
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bot	boți
Articulat	botul	boții
Genitiv-Dativ	botului	boților
Vocativ	botule	boților

program automatizat ce accesează o pagină de internet și străbate siteul urmărind legăturile prezente pe acea pagină.

program automizat