răbuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din răbui.

Pronunție

  • AFI: /rə.bu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răbuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răbuire răbuiri
Articulat răbuirea răbuirile
Genitiv-Dativ răbuirii răbuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a răbui și rezultatul ei.


Traduceri