De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din răbui.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului răbuire
|
f.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
răbuire
|
răbuiri
|
Articulat
|
răbuirea
|
răbuirile
|
Genitiv-Dativ
|
răbuirii
|
răbuirilor
|
Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a răbui și rezultatul ei.
Traduceri