răbui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din germană reiben „a freca”.

Pronunție

  • AFI: /rə.bu'i/


Verb


Conjugarea verbului
răbui
Infinitiv a răbui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răbuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răbuiască
Participiu răbuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a da, a unge cu răbuială.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe