răcăduire
Etimologie
Din răcădui.
Pronunție
- AFI: /rə.kə.du'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului răcăduire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răcăduire | răcăduiri |
| Articulat | răcăduirea | răcăduirile |
| Genitiv-Dativ | răcăduirii | răcăduirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a răcădui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri