răcădui

română

Etimologie

Din maghiară reked „a răguși”.

Pronunție

• AFI: /rə.kə.du'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) răcădui
Infinitiv	a (se) răcădui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) răcăduiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) răcăduiască
Participiu	răcăduit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (reg.) a se răsti la cineva, a lua o atitudine amenințătoare.

Cuvinte derivate

• răcăduire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• drăcuia
• rădicau

Referințe

• DEX '98 via DEX online