răcănire
Etimologie
Din răcăni.
Pronunție
- AFI: /rə.kə'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului răcănire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răcănire | răcăniri |
| Articulat | răcănirea | răcănirile |
| Genitiv-Dativ | răcănirii | răcănirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a răcăni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri