răcăni

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din rac + sufixul -ăni.

Pronunție

  • AFI: /rə.kə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
răcăni
Infinitiv a răcăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răcănească
Participiu răcănit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a orăcăi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe