răcoreală

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a răcori + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /rə.ko're̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
răcoreală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răcoreală răcoreli
Articulat răcoreala răcorelile
Genitiv-Dativ răcorelii răcorelilor
Vocativ răcoreală răcorelilor
  1. faptul de a (se) răcori; răcoare, (concr.) boare, adiere răcoroasă.


Traduceri

Referințe