răcoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din rece.

Pronunție

  • AFI: /rə'ko̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răcoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răcoare răcori
Articulat răcoarea răcorile
Dativ-Genitiv răcorii răcorilor
Vocativ răcoare răcorilor
  1. temperatură ușor scăzută, frig moderat; răcoreală.
  2. senzație de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere.
  3. (de obicei la pl.) senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă; fior.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • (fam.) La răcoare = la închisoare
  • A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate răcorile) = a speria tare, a îngrozi pe cineva


Traduceri

Anagrame

Referințe