răfuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din răfui.

Pronunție

  • AFI: /rə.fu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răfuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răfuire răfuiri
Articulat răfuirea răfuirile
Genitiv-Dativ răfuirii răfuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a răfui și rezultatul ei.


Traduceri