De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din rămuri.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
rămurire
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
rămurire
|
rămuriri
|
| Articulat
|
rămurirea
|
rămuririle
|
| Genitiv-Dativ
|
rămuririi
|
rămuririlor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a rămuri și rezultatul ei.
Traduceri
