răpitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a răpi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /rə.pi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
răpitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răpitură răpituri
Articulat răpitura răpiturile
Genitiv-Dativ răpiturii răpiturilor
Vocativ răpitură răpiturilor
  1. (rar) răpire.


Traduceri

Referințe