răpi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : râpă

română

Etimologie

Din latină rapire (= rapere).

Pronunție

  • AFI: /rə'pi/


Verb


Conjugarea verbului
răpi
Infinitiv a răpi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răpesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răpească
Participiu răpit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura.
    Gangsterii au răpit-o din parc.
  2. a lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva.
  3. a smulge pe cineva dintr-un loc.
    Își răpise logodnica.
  4. a lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui.
    Le răpise întreaga agoniseală.
  5. a cotropi (un teritoriu, o țară etc.).
    Dușmanul le-a răpit o parte din țară.
  6. (fig.) a lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva.
  7. (fig.) a fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva.
    Lectura l-a răpit complet.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A răpi viața (sau zilele) = a ucide
  • A răpi inima = a cuceri dragostea


Traduceri

Referințe