rărițare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rărița.

Pronunție

  • AFI: /rə.ri'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rărițare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rărițare rărițări
Articulat rărițarea rărițările
Genitiv-Dativ rărițării rărițărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a rărița și rezultatul ei.


Traduceri