răscolire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din răscoli.

Pronunție

  • AFI: /rəs.ko'li.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răscolire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răscolire răscoliri
Articulat răscolirea răscolirile
Genitiv-Dativ răscolirii răscolirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a răscoli și rezultatul ei.


Traduceri