răscoli

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) raskoliti.

Pronunție

  • AFI: /rəs.ko'li/


Verb


Conjugarea verbului
răscoli
Infinitiv a răscoli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răscolesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răscolească
Participiu răscolit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și intranz.) a face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci.
  2. (v.tranz.) a scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora.
  3. (v.tranz.) a scurma, a râcâi pământul; (p.ext.) a ara.
  4. (v.tranz.) a stârni praful, valurile etc.
  5. (v.tranz.) a facedevină acut; a reactiva.
  6. (v.tranz.) a tulbura.
  7. (v.tranz.) a face să se răzvrătească, să se revolte; a agita.
  8. (v.tranz.) (pop.) a desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe