Sari la conținut

răsfățătură

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a răsfăța + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /rəs.fə.ʦə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsfățătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsfățătură răsfățături
Articulat răsfățătura răsfățăturile
Genitiv-Dativ răsfățăturii răsfățăturilor
Vocativ răsfățătură răsfățăturilor
  1. (rar) răsfăț.


Traduceri

Referințe