răspicare
Etimologie
Din răspica.
Pronunție
- AFI: /rəs.pi'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului răspicare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răspicare | răspicări |
| Articulat | răspicarea | răspicările |
| Genitiv-Dativ | răspicării | răspicărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a răspica și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri