răspica

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din răs- + a (des)pica.

Pronunție

  • AFI: /rəs.pi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
răspica
Infinitiv a răspica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răspic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răspice
Participiu răspicat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (înv.) (rar) a străbate, a despica.
  2. (v.tranz.) (fig.) a analiza.
  3. (v.tranz.) a rosti, a pronunța clar, lămurit, limpede.
  4. (v.tranz.) a explica cu claritate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe