Sari la conținut

răstocire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din răstoci.

Pronunție

  • AFI: /rəs.to'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răstocire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răstocire răstociri
Articulat răstocirea răstocirile
Genitiv-Dativ răstocirii răstocirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a răstoci și rezultatul ei.


Traduceri