răstoci

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din slavă rastečati („a împrăștia”).

Pronunție

  • AFI: /rəs.to'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
răstoci
Infinitiv a răstoci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răstocesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răstocească
Participiu răstocit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a abate cursul unei ape sau a scădea nivelul unei ape (până la secare) pe o anumită porțiune pentru a prinde pești (cu mâna).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe