răsucitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din răsucitor.

Pronunție

  • AFI: /rə.su.ʧi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsucitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsucitoare răsucitoare
Articulat răsucitoarea răsucitoarele
Genitiv-Dativ răsucitoarei răsucitoarelor
Vocativ răsucitoareo răsucitoarelor
  1. muncitoare care răsucește firele într-o fabrică de textile sau de frânghii.


Traduceri

Referințe