răsucitor

română

Etimologie

Din a răsuci + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /rə.su.ʧi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului răsucitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răsucitor	răsucitori
Articulat	răsucitorul	răsucitorii
Genitiv-Dativ	răsucitorului	răsucitorilor
Vocativ	răsucitorule	răsucitorilor

1. muncitor care răsucește firele într-o fabrică de textile sau de frânghii.

Cuvinte derivate

• răsucitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online