răsucitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a răsuci + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /rə.su.ʧi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsucitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsucitor răsucitori
Articulat răsucitorul răsucitorii
Genitiv-Dativ răsucitorului răsucitorilor
Vocativ răsucitorule răsucitorilor
  1. muncitor care răsucește firele într-o fabrică de textile sau de frânghii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe