răszicere
română
Etimologie
Din răszice.
Pronunție
- AFI: /rəs'zi.ʧe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului răszicere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răszicere | răsziceri |
| Articulat | răszicerea | răszicerile |
| Genitiv-Dativ | răszicerii | răszicerilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a răszice și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri