răszice

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prefixul răs- + zice.

Pronunție

  • AFI: /rəs'zi.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
răszice
Infinitiv a răszice
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răszic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răszică
Participiu răszis
Conjugare III
  1. (v.intranz.) (rar) a repeta ceva de multe ori și în mod insistent; a insista.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe