rătăciți

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rătăcit.

Pronunție

  • AFI: /rə.təˈʧiʦʲ/


Adjectiv

  1. forma de masculin plural pentru rătăcit.

Etimologie

Din rătăci.

Verb

  1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru rătăci.
  2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru rătăci.
  3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru rătăci.